Criza finaciara da usor usor lovitura in lume!

Pentru salvarea băncilor, CE intenţionează legiferarea comunizării depozitelor bancare de peste 100.000 de euro... Sunt tot mai frecvente semnalele potrivit cărora suspiciunile că o mare cantitate de bani negri se afla “la albire” în depozite bancare, nu doar în paradisuri fiscale, se adeveresc, iar criza financiară ar motiva comunizarea parţială a acestor bani pentru salvarea imperiului mondial al băncilor. Potrivit unei estimări autorizate a grupului american de analiză “Global Financial Integrity”, anii 2007 şi 2009 au reprezentat perioadele în care fluxurile ilegale de bani au înregistrat maxime şi în România.

În 2010, banii ilegali au atins aproape 13 miliarde de USD (banii provenind din corupţie, din afaceri licite, dar nefiscalizate - transferul în străinătate al profiturilor unei afaceri legale fără a mai plăti taxele la stat şi cei din afaceri ilicite).

Încă din vară anului 2012, când criza cipriotă nu era la ordinea zilei, în laboratoarele birocraţilor Comisiei Europene se pregătea Directiva privind rezoluţia bancară, cu includerea procedurii de bail-in (salvare cu resurse proprii) aplicate în Cipru, la “Bank of Cyprus”.

Potrivit proiectului directivei, legislaţia europeană urmează a stabili că în operaţiunile de bail-in nu vor mai putea fi exceptate depozitele constituite de alte bănci la instituţiile de credit intrate în procedură de rezoluţie, cu excepţia cazurilor în care utilizarea unei părţi a tuturor acelor sume ar pune în pericol stabilitatea financiară.

Autorităţile de rezoluţie bancară vor putea alege să nu utilizeze o parte a depozitelor mai mari de 100.000 de euro constituite de populaţie, IMM sau companii, doar dacă prin măsurile adoptate vor putea acoperi toate pierderile potenţiale. Securitizările, inclusiv obligaţiunile garantate, sunt de asemenea ferite de acţiunea autorităţilor în procedura de bail-in, însă în situaţia în care activele angajate drept colateral s-au depreciat sub valoarea nominală, activul securitizat poate face obiectul unei tăieri parţiale.
Miniştrii finanţelor din statele Uniunii Europene urmează să se pronunţe asupra proiectului directivă, la proximă întâlnire.

Criza ca tendinţă europeană dominantă

În altă ordine de idei, criza pare a fi tendinţa europeană dominantă. Potrivit filosofului Andre Glucksman, Europa a uitat dimensiunile tragice ale istoriei, iar criza de încredere pe care o traversează (finanţe degradate, societăţi destabilizate, proiect comunitar slăbit) readuce în discuţie soclul democratic al continentului. În ce sens? În sensul că idealurile şi valorile democratice ale Europei nu reuşesc să se articuleze în proiecte care să devină viabile. Glucksman este categoric: “Dacă naţiunile Europei nu conturează un plan comun, ele vor pieri”.

Ce vrea să spună Glucksman? Că Europa a uitat cum şi pentru ce şi-a început proiectul unificator. Nu pentru a construi ceva anume, ci pentru… drei verboten. “Hitler, verboten!“, “Stalin, verboten!” şi, un pic mai târzior şi cu jumătate de gură, “Kolonialismus, verboten!”.

Datoriile sunt păcatul “Grupului porcilor“

Mai nou, s-au găsit maliţioşi care să afirme că criza financiară este o nouă faţetă a războiului religiilor. În limba germană, “Schuld” înseamnă “datorie”, dar şi “vină”. La baza vinei ţărilor datoare din aşa-zisul Club Mediteranean s-ar afla incapacitatea catolicismului de se emancipa, practica indulgenţelor care a dus la o intoleranţă excesivă şi în materia “păcatelor fiscale“.
Pe fondul crizei se încearcă evocarea unui conflict între catolici şi luterani, motivul fiind polemicile privind modalităţile de asistenţă financiară. Stephan Richter, directorul The Globalist, susţine că “excesul de catolicism afectează sănătatea fiscală a naţiunilor…”.
Pe cale de consecinţă, pentru estimarea capacităţii de aderare la zona euro, criteriile economice ar trebui înlocuite de… examinarea fundamentelor religioase. Argumentul: aşa-numitul grup “PIGS” (sau “PIIGS”) - acronim care în limba engleză înseamnă “porci” şi se referă la iniţialele Portugaliei, Irlandei, Greciei şi Spaniei, cu încă un “I”, include şi Italia, toate aceste state sunt majoritar catolice, cu excepţia Greciei ortodoxe.

În concluzie, mulţi au încercat să unifice Europa: Attila, Carol cel Mare, Napoleon, Hitler. Toţi au eşuat. Cea mai recentă încercare, deşi proclamată ca proiect politic, a dat prioritate economiei. Adică fondului care nu şi-a găsit forma.

Sursa:Cotidianul.ro